STÁNIȘTE, staniști, s. f. 1. (Reg.) Loc răcoros, umbros unde se odihnesc vitele vara, în timpul căldurilor de la amiază; zăcătoare. ♦ (Ir.) Loc de întâlnire, de popas. 2. (Mil.; înv.) Tabără, cantonament. – Din sl. stanište.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de claudia | Semnalează o greșeală | Permalink

STÁNIȘTE ~i f. 1) reg. Loc umbrit și răcoros unde se odihnesc vara animalele la amiază. 2) fig. Așezare omenească; localitate. /<sl. stanište
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

STÁNIȘTE s. (reg.) bătătură, bouriște, meriză, merizătoare, meriziș, meriziște, meriziștină, merizuș, toriște, zăcătură, (Transilv., prin Maram. și Olt.) stavă, (Munt.) storiște, (Transilv. și Ban.) zăcătoare. (Vitele se odihnesc vara la ~.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

STÁNIȘTE s. v. cantonament, tabără.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

stániște s. f., g.-d. art. stániștii; pl. stániști
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink