STANDING STÉN-/ s. n. 1. grad de civilizație materială a unei persoane, a unui popor. ◊ (sport; p. ext.) poziție înaltă într-un clasament. 2. confort, estetică a unui imobil. (< engl. standing)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

STÁNDING s. v. nivel, standard.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

---

standing s. (cuv. engl.) ♦ 1. Poziție socială, economică înaltă ◊ „Casa «la centru» devenea o firmă și o condiție exterioară a standing-ului cetățeanului.” R.l. 25 V 78 p. 2. ♦ 2. (sport) (Prin extensie) Poziție înaltă într-un clasament ◊ „La întrecerile Olimpiadei albe noi nu am atins încă un «standing» care să ne permită să emitem pretenții deosebite.” I.B. 7 II 84 p. 3 [pron. sténding] (cf. fr. standing; DMN 1950, BD 1965)
Sursa: DCR2 (1997) | Furnizată de Editura Logos | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink