STAFÍE, stafii, s. f. Ființă ireală pe care cred (sau pretind) că o văd unii oameni, și care ar reprezenta de obicei duhul unui mort legat de pământ; fantomă, nălucă, strigoi. ♦ Fig. (Fam.) Persoană urâtă (și slabă). [Acc. și: stáfie] – Cf. ngr. stihíon.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de dante | Semnalează o greșeală | Permalink

STAFÍE ~i f. 1) (în superstiții) Ființă imaginară, creată de fantezie, care provoacă spaimă; duh; spirit; vedenie; arătare; nălucă; fantomă. 2) fig. Persoană slabă, înaltă și urâtă. [G.-D. stafiei] /cf. ngr. stihíon, alb. stihi, stihjo
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

STAFÍE s. 1. v. fantomă. 2. v. strigoi.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

stafíe s. f., art. stafía, g.-d. art. stafíei; pl. stafíi, art. stafíile
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink