STAFÍDĂ, stafide, s. f. Boabă uscată și fără semințe a anumitor specii de struguri (folosită la prepararea unor mâncăruri și prăjituri). [Var.: strafídă s. f.] – Din ngr. stafídha.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
RACAI
| Semnalează o greșeală
| Permalink
STAFÍDĂ ~e f. mai ales la pl. Boabă uscată (și lipsită de semințe) a unor varietăți de struguri. [G.-D. stafidei] /<ngr. stafída
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
STAFÍDĂ s. (reg.) poamă, rozinchină. (Cozonac cu ~e.)
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
stafídă (-de), s. f. – Boabă de strugure uscată. – Var. strafidă (Mold.). Mr. stăfidă, megl. stăfigă. Ngr. σταφίδα (Roesler 576; Tiktin; Sandfeld 18), cf. calabr. stáfida, bg. stafida, alb. stafidhë. – Der. stafidi, vb. refl. (a se usca, a se descărna), cf. ngr. σταφιδιάζω „a se usca strugurii”. ἔ γινε σταφίδα „s-a sfrijit” (cf. Gáldi 256).
Sursa: DER
(1958-1966)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
stafídă s. f., g.-d. art. stafídei; pl. stafíde
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
stafidă, stafide s. f. om firav / sfrijit / pipernicit.
Sursa: Argou
(2007)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink