stârpitór, stârpitoáre, adj., s.n. (înv.) 1. (adj.; despre boli, epidemii, fenomene naturale, calamități etc.) distrugător. 2. (s.n.) utilaj agricol folosit pentru distrugerea buruienilor; extirpator.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink