stârcíre, stârcíri, s.f. (înv.) 1. ghemuire. 2. amorțire.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

STÂRCÍ, stârcésc, vb. IV. (Pop.) 1. Refl. A se strânge, a se ghemui (de frig). 2. Intranz. A amorți, a înțepeni stând, așteptând undeva. 3. Tranz. A strivi un fruct. ◊ Refl. Mărul s-a stârcit. – Din stârc.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

A STÂRCÍ ~ésc intranz. (despre ființe) A sta fără rost sau așteptând ceva. ~ la poartă. /Din stârc
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

A SE STÂRCÍ mă ~ésc intranz. (despre ființe) A se strânge ghem (din cauza frigului); a se zgârci; a se zgribuli. /Din stârc
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

STÂRCÍ vb. v. chirci, contracta, ghemui, închirci, strânge, zgârci.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

stârcí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. stârcésc, imperf. 3 sg. stârceá; conj. prez. 3 sg. și pl. stârceáscă
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink