SPONTANEITÁTE s. f. Însușire a ceea ce este spontan. ♦ Vioiciune, promptitudine, naturalețe promptă în atitudini, în comportări etc. [Pr.: -ne-i-] – Din fr. spontanéité.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

SPONTANEITÁTE f. Caracter spontan. [G.-D. spontaneității; Sil. -ne-i-] /<fr. spontaneité
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

SPONTANEITÁTE s.f. Însușirea a tot ceea ce este spontan. ♦ Vioiciune, promptitudine. [Pron. -ne-i-. / cf. fr. spontanéité].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

SPONTANEITÁTE s. f. însușirea de a fi spontan; spontaneism. ◊ vioiciune, promptitudine. (< fr. spontanéité)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

SPONTANEITÁTE s. v. naturalețe.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

spontaneitáte s. f. (sil. -ne-i-), g.-d. art. spontaneității
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink