SPONGIO- Element prim de compunere savantă cu semnificația „burete”, „ca un burete”, „buretos”, „spongios”. [< fr. spongio-, cf. lat. spongia].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
SPONGIO-, -SPONGÍE/SPONGO- elem. „burete”, „spongios”, „porozitate”. (< fr. spondio-, -spongie, spongo-, cf. lat. spongio, gr. spongos)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
SPÓNGIE, spongii, s. f. (Zool.) Burete. – Din lat. spongia.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
SPÓNGIE s.f. Animal din încrengătura spongierilor, cu corpul alcătuit dintr-o rețea compactă de fire elastice, care trăiește în tufe dese, fixate de stâncile submarine; burete. [Gen. -iei. / < lat. spongia].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
SPÓNGIE1 s. f. animal din încrengătura spongierilor, cu corpul dintr-o rețea compactă de fire elastice, care trăiește în tufe dese, fixate de stâncile submarine; burete. (< lat. spongia)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
-SPONGÍE2 elem. spongio-.
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
SPÓNGIE s. (ZOOL.; Spongia officinalis) burete.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
spóngie s. f. (sil. -gi-e), art. spóngia (sil. -gi-a), g.-d. art. spóngiei; pl. spóngii, art. spóngiile (sil. -gi-i-)
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink