SPOLIATÓR, -OÁRE, spoliatori, -oare, s. m. și f. (Livr.) Persoană care spoliază; jefuitor. [Pr.: -li-a-] – Din fr. spoliateur.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

SPOLIATÓR, -OÁRE s.m. și f. Cel care spoliază; jefuitor. [Pron. -li-a-. / cf. fr. spoliateur].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

SPOLIATÓR, -OÁRE s. m. f. cel care spoliază; jefuitor. (< fr. spoliateur, lat. spoliator)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

SPOLIATÓR s. v. jefuitor, prădător.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

spoliatór s. m. (sil. -li-a-), pl. spoliatóri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

spoliatoáre s. f. (sil. -li-a-), g.-d. art. spoliatoárei; pl. spoliatoáre
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink