SPOLIÁȚIE, spoliații, s. f. (Livr.) Spoliere. [Pr.: -li-a-] – Din fr. spoliation.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

SPOLIÁȚIE s.f. Spoliere. [Gen. -iei, var. spoliațiune s.f. / cf. fr. spoliation, lat. spoliatio].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

SPOLIÁȚIE s. f. spoliere. (< fr. spoliation)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

SPOLIÁȚIE s. v. deposedare, jefuire, prădare.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

spoliáție s. f. (sil. -li-a-ți-e), art. spoliáția (sil. -ți-a), g.-d. art. spoliáției; pl. spoliáții, art. spoliáțiile (sil. -ți-i-)
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink