SPOLIÁ, spoliéz, vb. I. Tranz. (Livr.) A lua cuiva (în mod abuziv sau prin înșelăciune) averea sau, p. ext., a lipsi pe cineva de drepturi, de libertăți etc.; a prăda, a jefui. [Pr.: -li-a] – Din fr. spolier.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

A SPOLIÁ ~éz tranz. livr. (persoane) A despuia de avere prin exploatare sau prin sustragere; a jumuli. [Sil. -li-a] /<lat. spoliare, fr. spolier
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

SPOLIÁ vb. I. tr. A despuia pe cineva de bunurile pe care le posedă (prin înșelăciune sau cu sila); a jefui, a prăda. [Pron. -li-a, p.i. 3,6 -iază, ger. -iind. / < fr. spolier, cf. lat. spoliare – a jefui].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

SPOLIÁ vb. tr. a lipsi pe cineva de avere ori de drepturi; a jefui, a prăda. (< fr. spolier, lat. spoliare)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

SPOLIÁ vb. v. deposeda, jefui, prăda.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

spoliá vb. (sil. -li-a), ind. prez. 1 sg. spoliéz, 3 sg. și pl. spoliáză, 1 pl. spoliém (sil. -li-em); conj. prez. 3 sg. și pl. spoliéze; ger. spoliínd (sil. -li-ind)
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

SPÓLII s.f.pl. (Ant.) Pradă de război. [Sg. spolie. / < lat. spolium].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

SPÓLII s. f. pl. (ant.) pradă de război. (< lat. spolium)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

spólie s. f. (sil. -li-e), art. spólia (sil. -li-a), g.-d. art. spóliei; pl. spólii, art. spóliile (sil. -li-i-)
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink