SPLENDOÁRE, splendori, s. f. Frumusețe fără seamăn (și plină de fast, de strălucire); strălucire, măreție. ♦ (Concr.) Obiect, ființă, fenomen etc. splendid. – Din fr. splendeur, lat. splendor.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de RACAI | Semnalează o greșeală | Permalink

SPLENDOÁRE ~óri f. 1) Frumusețe splendidă. În toată ~oarea. 2) Lucru splendid. /<fr. splendeur, lat. splendor
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

SPLENDOÁRE s.f. Frumusețe fără seamăn; strălucire, măreție. [Cf. fr. splendeur, lat. splendor].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

SPLENDOÁRE s. f. frumusețe fără seamăn; strălucire, măreție. ◊ lucru splendid. (< fr. splendeur, lat. splendor)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

SPLENDOÁRE s. 1. v. frumusețe. 2. v. grandoare. 3. măreție, strălucire, (înv.) pohfală. (~ alaiului domnesc.) 4. v. fast. 5. fast, lux, măreție, pompă, somptuozitate, strălucire, (înv.) ighemonicon, pohfală, saltanat. (~ de la Curte.) 6. frumusețe, minunăție, minune, (pop. și fam.) mândrețe, (Transilv.) mândrenie, (prin Ban.) mândrulenie. (O ~ de fată.) 7. v. glorie.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

splendoáre s. f., g.-d. art. splendórii; (obiecte, ființe) pl. splendóri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink