SPLÉNDID, -Ă, splendizi, -de, adj. Foarte frumos, minunat; strălucitor, măreț. [Acc. și: splendíd] – Din fr. splendide, lat. splendidus.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

SPLÉNDID ~dă (~zi, ~de) și adverbial 1) Care impresionează prin calități deosebite; magnific; superb. Poezie ~dă. 2) Care este de o frumusețe uimitoare; celest. Panoramă ~dă. /<fr. splendide, lat. splendidus
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

SPLÉNDID, -Ă adj. Foarte frumos; strălucitor, măreț. [Cf. fr. splendide, lat. splendidus].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

SPLÉNDID-, -Ă adj. foarte frumos; strălucitor, măreț. (< fr. splendide, lat. splendidus)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

SPLÉNDID adj., adv. 1. adj. v. minunat. 2. adj. falnic. 3. adj. grandios, măreț, strălucitor, (înv.) vederos. (Un spectacol ~.) 4. adj. v. grandios. 5. adj. fastuos. 6. adj. desăvârșit, excepțional, extraordinar, formidabil, ideal, v. perfect. 7. adj. minunat, superb, (fig.) ceresc, divin, dumnezeiesc, îngeresc, serafic, (livr. fig.) celest. (O muzică ~.) 8. adv. minunat, superb, (fig.) divin, dumnezeiește, îngerește. (Cântă ~.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

spléndid adj. m., pl. spléndizi; f. sg. spléndidă, pl. spléndide
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink