SPIRITUALIZÁT, spiritualizați, -te, adj. Care a căpătat un caracter spiritual; imaterial. ♦ Care a căpătat o anumită adâncime, care și-a adâncit conținutul sufletesc, intelectual. [Pr.: -tu-a-] – V. spiritualiza.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

SPIRITUALIZÁT adj. platonic. (Legături ~.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

SPIRITUALIZÁ, spiritualizez, vb. I. Tranz. A încerca să dea sau a da fenomenelor, lucrurilor etc. un caracter sau un conținut spiritual, a încerca să le detașeze de materie. ♦ Refl. A căpăta o anumită adâncime spirituală. [Pr.: -tu-a-] – Din fr. spiritualiser.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

A SPIRITUALIZÁ ~éz tranz. A face să se spiritualizeze. /<fr. spiritualiser
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

A SE SPIRITUALIZÁ mă ~éz intranz. A se detașa de materie; a deveni spiritual, intelectual. /<fr. spiritualiser
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

SPIRITUALIZÁ vb. I. tr. A da, a impregna un caracter spiritual. [Cf. fr. spiritualiser].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

SPIRITUALIZÁ vb. I. tr. a da, a impregna un caracter spiritual nobil, elevat. II. tr., refl. a încerca să (se) detașeze de materie, să (se) apropie de viața spirituală. (< fr. spiritualiser)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

SPIRITUALIZÁ vb. v. distila.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

spiritualizá vb. (sil. -tu-a-), ind. prez. 1 sg. spiritualizéz, 3 sg. și pl. spiritualizeáză; conj. prez. 3 sg. și pl. spiritualizéze
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink