SPIRÁNT, -Ă, spirante, adj. (În sintagma) Sunet spirant sau consoană spirantă (și substantivat, f.) = consoană constrictivă. – Din fr. spirante.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

SPIRÁNT ~tă (~ți, ~te) și substantival (despre sunete consonante) Care se articulează cu o ușoară fricțiune în canalul fonator; constrictiv. /<fr. spirante
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

SPIRÁNT, -Ă adj. Consoană spirantă (și s.f.) = consoană care se pronunță cu un fel de suflu a organelor vorbirii; consoană fricativă. [< fr. spirant, cf. lat. spirare – a respira].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

SPIRÁNT, -Ă adj., s. f. constrictiv(ă). (< fr. spirant)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

SPIRÁNT adj. (FON.) constrictiv, continuu, fricativ. (Consoană ~.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

spiránt adj. n., s. f. spirántă; pl. n. și f. spiránte
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

șpiránț, șpiránți, s.m. (reg.) cățeluș.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink