SPICULÉȚ, spiculețe, s. n. 1. Diminutiv al lui spic; spicușor, spicuț. 2. Fiecare dintre micile flori sau inflorescențe care împreună formează spicul (1) plantelor graminee. – Spic + suf. -uleț.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

SPICULÉȚ s. (BOT.) spicușor, (rar) spicul, (reg.) spicurel, spicușel, spicuț. (~ de grâu.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

spiculéț s. n., pl. spiculéțe
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink