spiculát adj. m., pl. spiculáți; f. sg. spiculátă, pl. spiculáte
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
spiculá1, pers. 3 sg. spiculeáză, vb. I (înv.) a ascuți.
Sursa: DAR
(2002)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
spiculá2, pers. 3 sg. spiculeáză, vb. I (reg.; despre graminee) a înspica.
Sursa: DAR
(2002)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink