SPICUITÓR, -OÁRE, spicuitori, -oare, S. m. și f. Persoană care spicuiește. [Pr.: -cu-i-] – Spicui + suf. -tor.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

spicuitór s. m. (sil. -cu-i-), pl. spicuitóri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

spicuitoáre s. f. (sil. -cu-i-), g.-d. art. spicuitoárei; pl. spicuitoáre
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink