SPICILÉGIU s.n. (Liv.) Culegere de acte, de tratate etc.; culegere de maxime, de povestiri, de bucăți literare. [Pron. -giu. / < lat. spicilegium, cf. fr. spicilège].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

SPICILÉGIU s. n. culegere de acte, tratate etc.; culegere de maxime, povestiri, bucăți literare. (< lat. spicilegium, fr. spicilège)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

spicilégiu s. n., pl. spicilégii
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink