SPÍCI s.n. (Rar) Discurs, cuvântare ocazională; alocuțiune. [Scris și speech. / < engl. speech].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

SPICI- elem. „spic”. (< fr. spici-, cf. lat. spica, spicum)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

spici s. n., pl. spíciuri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel

---

spici, spiciuri s. n. (pub., peior.) cuvântare, discurs
Sursa: Argou (2007) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink