SPIȚÉR, spițeri, s. m. (Pop.) Farmacist. – Din ngr. spets(i)éris.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

SPIȚÉR s. v. farmacist.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

spițér (-ri), s. m. – Farmacist. – Mr. spițar. It. speciale (var. specier), prin intermediul ngr. σπετζιέρης (Densusianu, Rom., XXXIII, 286; Tiktin), cf. sp. especiero, tc. ispinçar. Der. directă din lat. (Cihac, I, 260; Koerting 8927) nu este posibilă. – Der. spițereasă, s. f. (nevastă de spițer); spițerie, s. f. (farmacie), din ngr. σπετζιαρία.
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

spițér s. m., pl. spițéri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink