SPERIETOÁRE, sperietori, s. f. Persoană, lucru care sperie; spec. obiect, momâie, morișcă etc. pentru speriat păsările dăunătoare culturilor. [Pr.: -ri-e-] – Speria + suf. -ătoare.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de claudia | Semnalează o greșeală | Permalink

SPERIETOÁRE ~óri f. 1) Obiect care sperie. 2) Făptură cu înfățișare fioroasă (și cu defecte fizice); pocitură; monstru; momâie. [Sil. -ri-e-] /a speria + suf. ~oare
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

SPERIETOÁRE s. momâie, (pop.) matahală, măgăoaie, popândău, (înv. și reg.) paparudă, (reg.) ciuhaie, ciuhă, maimucă, maimuță, măiugă, mătăuz, mogâldan, mogâldeață, păuză, popândea, popândeț, popânzac, popânzoi, poponeț, pusciuhă. (O ~ pusă în semănături, pentru a izgoni păsările.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

sperietoáre s. f. (sil. -ri-e-), g.-d. art. sperietórii; pl. sperietóri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink