SPERIÁT¹ s. n. 1. Faptul de a (se) speria; sperietură (1). ◊ Loc. adv. A băga (pe cineva) în sperieți (sau în toți sperieții) = a speria a înspăimânta (pe cineva). 2. (În superstiții) Sperietură (2). [Pr.: -ri-at. – Pl.: (m., în loc. vb.) sperieți] – V. speria.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de claudia | Semnalează o greșeală | Permalink

SPERIÁT², -Ă, speriați, -te, adj. Cuprins de frică; înspăimântat, înfricoșat. ♦ Care exprimă spaimă. [Pr.: -ri-at] – V. speria.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de claudia | Semnalează o greșeală | Permalink

SPERIÁT ~éți m. 1) v. A SPERIA și A SE SPERIA. ◊ A băga pe cineva în ~eți (sau în toți ~eții) a speria pe cineva tare; a înspăimânta. De ~ a) care sperie, uimește; b) ieșit din comun; extraordinar. 2) pop. Boală provocată de spaimă. [Sil. -ri-at] /v. a (se) speria
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

SPERIÁT adj. intimidat, (rar) timorat. (E puțin cam ~.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

SPERIÁT adj. v. fricos, sperios, temător.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

SPERIÁT s. frică, sperietură, (înv. și reg.) sperieciune. (A tras un ~!)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

speriát s. n. (sil. -ri-at)
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

SPERIÁ, spérii, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) umple de frică, de spaimă; a (se) înspăimânta, a (se) înfricoșa. ◊ Expr. (Refl.) Se sperie și de umbra lui, se spune despre o ființă foarte fricoasă. 2. Tranz. A face ca o ființă sau un grup de ființe să se înfricoșeze (de o mișcare ori de o apariție bruscă și neașteptată) și să fugă; p. restr. a stârni un animal din culcuș. ◊ Expr. A-și speria (sau a-i speria cuiva) somnul = a rămâne (sau a face să rămână) treaz, a nu mai putea (sau a face să nu mai poată) adormi. 3. Tranz. (Fam.) A uimi (prin splendoare, frumusețe, calități). ◊ Loc. adj. și adv. De speriat = ieșit din comun, uimitor; extraordinar. [Pr.: -ri-a] – Lat. *expavorere (< pavor).
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

A SPERIÁ spérii tranz. A face să se sperie. ~ lumea. ◊ ~ cuiva somnul a alunga cuiva somnul. ~ lupul cu pielea oii a încerca zadarnic să intimidezi pe cineva. [Sil. -ri-a] /<lat. espavorare
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

A SE SPERIÁ mă spérii intranz. A fi cuprins brusc de frică; a se înfricoșa. ◊ Se sperie și de umbra lui se spune despre cineva foarte fricos. /<lat. espavorare
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

SPERIÁ vb. 1. a se teme, (înv.) a se stidi, (arg.) a se târși. (Nu mă ~ de nimic.) 2. v. îngrijora. 3. (prin Mold.) a se sâi. (Calul s-a ~.) 4. a (se) intimida, (rar) a (se) timora. (Îl ~ greutatea rolului.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

SPERIÁ vb. v. uimi, ului.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

speriá (-ii, -át), vb. – A înspăimînta, a înfricoșa, a uimi, a fi surprins. – Var. spăria, pers. I, speriu, spariu, spai(u). Mr. aspar, aspăreare, megl. spar, spărui, spăreari. Origine incertă. Pare să fie vorba de un lat. expavēre (Tiktin; REW 3036, art. suprimat), dar der. este dificilă (se presupune un rezultat spaiu › spariu ca în habet › are, sau o disimilare expavēre › *exparēre, care pare inadmisibilă). Fazele intermediare propuse de Cihac, I, 44 (lat. *expavĭlāre) și de Candrea (lat. expavorare) par și mai puțin convingătoare. Mai probabil e vorba de o confuzie între mai multe cuvinte lat., ca expārēre ‹ pārēre „a părea”, sau experῑre „a experimenta”. Uz general (ALR, I, 90), dar cu numeroase var. locale. Der. sperietoare, s. f. (momîie; paiață, pocitanie); sperietură, s. f. (speriat, uimire); sperios, adj. (fricos; timid); speriuș, s. n. (spaimă, frică).
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

speriá vb. (sil. -ri-a), ind. și conj. prez. 1 și 2 sg. spérii, 3 sg. și pl. spérie (sil. -ri-e), 1 pl. speriém; ger. speriínd (sil. -ri-ind)
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel

---

a fi speriat de bombe expr. a fi sperios din fire, a fi alarmist fără motiv.
Sursa: Argou (2007) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

A SE SPERIA a o băga pe mânecă, a se căca împrăștiat, a se căca pe el / pe ea, a i se face inima cât un purice, a se îngălbeni de frică, a i se ridica părul măciucă, a-i sări (cuiva) inima din loc, a-l trece nădușelile / răcorile, a-i trece (cuiva) un șarpe rece prin sân.
Sursa: Argou (2007) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

de spaimă / speriat expr. uimitor, uluitor.
Sursa: Argou (2007) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

fugi cu ursul, că sperii copiii! expr. pleacă!
Sursa: Argou (2007) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

speria, sperii v. t. 1. a uimi. 2. (adol.) a fura.
Sursa: Argou (2007) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

speriat de bombe expr. exagerat de precaut; fricos.
Sursa: Argou (2007) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink