SPELÚNCĂ, spelunci, s. f. 1. Local public rău famat; bombă. 2. (Înv.) Peșteră, grotă. – Din lat. spelunca, fr. spélonque.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de claudia | Semnalează o greșeală | Permalink

SPELÚNCĂ s.f. 1. Local, cârciumă cu aspect urât unde se adună oameni suspecți. 2. (Rar) Peșteră, grotă. [< germ. Spelunke, cf. lat. spelunca – peșteră].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

SPELÚNCĂ s. f. local, cârciumă cu aspect urât; bombă. (< lat. spelunca, fr. spélunque)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

SPELÚNCĂ s. (fig. și fam.) bombă. (Bea într-o ~.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

SPELÚNCĂ s. v. cavernă, grotă, peșteră.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

spelúncă (-ci), s. f. – Peșteră, cavernă. Lat. spelunca (sec. XIX).
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

spelúncă s. f., g.-d. art. spelúncii; pl. spelúnci
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink