spegmá, spegméz, vb. I 1. (înv.) a se destramă. 2. (reg.; în forma: specma) a pleca repede; a fugi.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

spégmă, spégme, s.f. 1. (pop.) ață de cânepă, răsucită și împletită, în două fire. 2. (pop.) smoc format din fire de cânepă, de bumbac, de lână, după dărăcit; câlți de proastă calitate care cad la melițat; smoc de păr sau de iarbă.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

spégmă s. f. – (Trans.) Fir, bucată de fir. – Var. Mold. specmă. Ngr. πλέγμα „plasă, grilaj”. Legătura cu ngr. σπάγος (Cihac, II, 700) este improbabilă. – Der. specma, vb. (Mold., a umbla repede).
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink