SPECTROMÉTRU, spectrometre, s. n. Instrument folosit pentru studiul spectrelor (1) prin măsurarea intensității fiecărei radiații monocromatice din spectru. – Din fr. spectromètre.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de claudia | Semnalează o greșeală | Permalink

SPECTROMÉTRU ~e n. Aparat pentru măsurarea intensității liniilor spectrale. [Sil. spec-tro-me-tru] /<fr. spectrometre
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

SPECTROMÉTRU s.n. 1. Instrument pentru studiul spectrelor prin măsurarea intensității fiecărei radiații monocromatice din spectru. 2. Instalație complexă folosită în fizica nucleară pentru studierea spectrului de viteze sau de energii ale particulelor. [< fr. spectromètre, cf. lat. spectrum – spectru, gr. metron – măsură].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

SPECTROMÉTRU s. n. 1. aparat în spectrometrie. 2. aparat în fizica nucleară pentru studierea spectrului de viteze sau de energii ale particulelor. (< fr. spectromètre)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

SPECTROMÉTRU, spectrometre, s. n. Instrument folosit pentru studiul spectrelor (1) prin măsurarea intensității fiecărei radiații monocromatice din spectru. – Fr. spectromètre.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de pan111 | Semnalează o greșeală | Permalink

spectrométru s. n. (sil. -tru), art. spectrométrul; pl. spectrométre
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink