SPÉȚĂ, spețe, s. f. 1. Specie. 2. Pricină adusă spre rezolvare înaintea unui organ de jurisdicție. ◊ Loc. adv. În speță = în cazul de față, în cazul dat. – Cf. germ. Spezies, fr. espèce.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de RACAI | Semnalează o greșeală | Permalink

SPÉȚĂ ~e f. 1) v. SPECIE. 2) jur. Problemă litigioasă prezentată spre soluționare în fața unui organ judiciar. ◊ În ~ în cazul dat. /<lat. species
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

SPÉȚĂ s.f. Specie. [Pl. -țe. / cf. fr. espèce, lat. species].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

SPÉȚĂ s. f. 1. specie. 2. (jur.) pricină supusă spre rezolvare unui organ de jurisdicție. ♦ în ~ = în cazul dat. (< germ. Spezies)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

SPÉȚĂ s. 1. specie. (~ umană.) 2. v. categorie. 3. v. tip.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

SPÉȚĂ s. v. acțiune, cauză, judecată, proces.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

spéță s. f., g.-d. art. spéței; pl. spéțe
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink