SPATÚLĂ, spatule, s. f. Mică unealtă în formă de lopățică, folosită în sculptură, farmacie etc. pentru a lua, a amesteca și a întinde diferite substanțe pulverulente sau vâscoase. [Acc. și: spátulă] – Din fr. spatule.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de dante | Semnalează o greșeală | Permalink

SPATÚLĂ ~e f. Unealtă în formă de lopată mică, având diverse întrebuințări (în sculptură, medicină etc.). [G.-D. spatulei] /<fr. spatule
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

SPATÚLĂ s.f. Instrument în formă de lopățică, cu diverse întrebuințări (în farmacie, chirurgie, sculptură etc.). ♦ (Fig.) Extremitate în formă de lopățică. [< fr. spatule, cf. lat. spatula].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

SPATÚLĂ s. f. instrument în formă de lopățică, în farmacie, chirurgie, sculptură etc. ◊ (fig.) extremitate în formă de lopățică. (< fr. spatule, lat. spathula)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

spatúlă s. f., g.-d. art. spatúlei; pl. spatúle
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink