SPAȚIÁ, spațiez, vb. I. Tranz. A rări, a distanța, a despărți prin spații mai mari (cuvinte, rânduri, obiecte). [Pr.: -ți-a] – Din spațiu.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de dante | Semnalează o greșeală | Permalink

A SPAȚIÁ ~éz tranz. (obiecte, litere, cuvinte, rânduri etc.) A separa prin spații (mai mari); a așeza la o anumită distanță unul de altul; a rări; a distanța. /Din spațiu
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

SPAȚIÁ vb. I. tr. A distanța, a rări, a despărți prin spații (cuvinte, rânduri etc.) [Pron. -ți-a, p.i. 3,6 -iază, ger. -iind. / cf. it. spaziare].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

SPAȚIÁ vb. tr. a distanța, a rări, a despărți prin spații (cuvinte, rânduri etc.); a spaționa. (< it. spaziare)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

SPAȚIÁ vb. (TIPOGR.) a depărta, a distanța, a îndepărta, a rări, (înv.) a spaționa. (A ~ literele unui cuvânt.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

spațiá vb. (sil. -ți-a), ind. prez. 1 sg. spațiéz, 1 pl. spațiém (sil. -ți-em); conj. prez. 3 sg. și pl. spațiéze; ger. spațiínd (sil. -ți-ind)
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink