SPĂTĂREÁSĂ, spătărese, s. f. Soție de spătar2. – Spătar2 + suf. -easă.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
claudia
| Semnalează o greșeală
| Permalink
SPĂTĂREÁSĂ ~ése f. ist. Soție a spătarului. /spătar + suf. ~easă
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
SPĂTĂREÁSĂ, spătărese, s. f. (Înv.) Soție de spătar. – Din spătar2 + suf. -easă.
Sursa: DLRM
(1958)
|
Adăugată de
pan111
| Semnalează o greșeală
| Permalink
SPĂTĂREÁSĂ s. (IST.) (înv.) spătăriță, spătăroaie.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
spătăreásă s. f., g.-d. art. spătărései; pl. spătărése
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink