SOUL [SĂUL] s. n. stil de interpretare instrumentală a blues-ului într-o manieră virilă și neîngrijită; funky. (< engl. soul /music/)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
soul (angl.) [pron. săŭl] adj. invar.
Sursa: DOOM 2
(2005)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
soul s. (muz.) Tip de muzică modernă lentă, născută din folclorul negrilor nord-americani ◊ „Formația vocal-instrumentală «Eruption» în concerte extraordinare de muzică soul, funky, disco.” R.l. 11 VI 79 p. 4; v. și hard-rock (1974) [pron. săul] (din engl. soul [music]; BD 1969; DJ)
Sursa: DCR2
(1997)
|
Furnizată de Editura Logos |
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
SOUL v. Seul.
Sursa: DE
(1993-2009)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
SOUL (cuv. american) adj. Gen muzical provenind din gospel, blues și R&B. Popular în anii '60-'70 ai sec. 20 în mediile afro-americane. Reprezentat de Ray Charles, James Brown, The Temptations, Aretha Franklin, Marvin Gaye. Evoluează în fuziune cu alte orientări, cunoscând transformări esențiale în orchestrație și ritmică.
Sursa: DE
(1993-2009)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink