SORGÍNTE, sorginți, s. f. 1. (Livr.) Izvor, sursă, origine. 2. (Înv.) Izvor de apă. – Din it. sorgente.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

SORGÍNTE ~ți f. 1) înv. Loc de unde izvorăște o apă; izvor. 2) fig. livr. Sursă de informație; izvor. /<it. sorgente
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

SORGÍNTE s.f. (Liv.) Izvor, sursă (de informații); origine. [Pl. -nți. / < it. sorgente].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

SORGÍNTE s. f. izvor, sursă; origine. (< it. sorgente)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

SORGÍNTE, (1) sorginte, s. f., (2) sorginți, s. m. 1. (Livresc) Izvor, sursă de informații; origine. 2. (Înv.) Izvor de apă. – It. sorgente.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink Comentariu: Probabil (2) tot s. f. (vezi și DEX '98, NODEX, DN). - gall

SORGÍNTE s. v. izvor, început, obârșie, origine, proveniență, sursă.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

sorgínte s. f. – Sursă, izvor. It. sorgente.
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

sorgínte s. f., g.-d. art. sorgínții; pl. sorgínți
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink