SORDÚN s.n. instrument de suflat cu ancie dublă, cu 12 orificii și două clape, asemănător cu fagotul. (< germ. Sordun)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

sordún s. n., pl. sordúne
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

---

Sordun (cuv. germ.; it. sordone; fr. sourdine), instrument aerofon cu ancie* dublă, cu 12 orificii și 2 clape, asemănător fagotului*, răspândit în sec. 16-17. S-a confecționat în 5 mărimi, de la tipul discant (II) la contrabas.
Sursa: DTM (2010) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink