SORDÍD, -Ă, sordizi, -de, adj. (Livr.) Murdar; dezgustător. ♦ Fig. Interesat în mod exagerat; meschin. – Din fr. sordide, lat. sordidus.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

SORDÍD ~dă (~zi, ~de) livr. 1) Care este foarte murdar; caracterizat prin murdărie extremă. 2) Care provoacă repulsie; dezgustător; respingător; repulsiv. /<fr. sordide
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

SORDÍD, -Ă adj. Murdar; dezgustător. ♦ (Despre persoane; fig.) Meschin. [Cf. fr. sordide, lat. sordidus].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

SORDÍD, -Ă adj. 1. murdar; dezgustător. 2. (despre persoane; fig.) meschin. (< fr. sordide, lat. sordidus)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

sordíd adj. m., pl. sordízi; f. sg. sordídă, pl. sordíde
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink