SORBITÚRĂ, sorbituri, s. f. 1. Sorbire. ♦ Cantitate de lichid care se poate sorbi dintr-o dată; înghițitură, dușcă. 2. (Reg.) Mâncare lichidă; zeamă, supă, ciorbă. – Sorbi + suf. -tură.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

SORBITÚRĂ ~i f. 1) Cantitate de lichid care se poate sorbi dintr-o dată. ◊ Dintr-o ~ dintr-o dată. 2) Mâncare lichidă (zeamă, supă, ciorbă). /a sorbi + suf. ~tură
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

SORBITÚRĂ s. 1. sorbire, sorbit, (reg.) sorbeală. (Dintr-o ~.) 2. dușcă, gât, gură, înghițitură, (Transilv.) scopot. (O ~ de vin.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

SORBITÚRĂ s. v. supă, udătură.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

sorbitúră s. f., g.-d. art. sorbitúrii; pl. sorbitúri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink