SONORIZÁ, sonorizéz, vb. I. Tranz. A face (să fie) sonor. ♦ Tranz. și refl. (Despre consoane surde) A (se) transforma în consoană sonoră. ♦ A adăuga unei producții cinematografice sau de televiziune partea sonoră. – Din fr. sonoriser.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

A SONORIZÁ ~éz tranz. A face să fie sonor; a imprima caracter sonor. /<fr. sonoriser
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

SONORIZÁ vb. I. tr. A face (să fie) sonor. ♦ A face sonor un film mut. ♦ Tr., refl. (Fon.; despre o consoană surdă) A (se) transforma în sonora corespunzătoare. [< fr. sonoriser].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

SONORIZÁ vb. I. tr. a face (să fie) sonor. ◊ a face sonor un film mut. II. tr., refl. (fon.; despre o consoană surdă) a (se) transforma în sonora corespunzătoare. (< fr. sonoriser)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

sonorizá vb., ind. prez. 1 sg. sonorizéz, 3 sg. și pl. sonorizeáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink