SONOMÉTRU, sonometre, s. n. Dispozitiv folosit la verificarea legilor de vibrație a coardelor, pentru a compara înălțimea a două sunete sau pentru a măsura un interval. ♦ Instrument electronic pentru măsurarea intensității undelor sonore, de obicei a zgomotelor. – Din fr. sonomètre.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

SONOMÉTRU ~e n. Aparat pentru măsurarea intensității acustice a sunetelor (mai ales a zgomotelor); fonometru. [Sil. -me-tru] /<fr. sonometre
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

SONOMÉTRU s.n. Instrument pentru studierea legilor vibrațiilor coardelor sonore și pentru determinarea frecvenței unui sunet. ♦ Aparat pentru măsurarea zgomotelor într-o sală. [< fr. sonomètre < lat. sonus – sunet, gr. metron – măsură].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

SONOMÉTRU s. n. 1. aparat pentru studierea coardelor vibrante și determinarea frecvenței unui sunet. 2. aparat pentru măsurarea nivelelor de intensitate acustică a zgomotelor produse de o anumită sursă. (< fr. sonomètre)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

sonométru s. n. (sil. -tru), art. sonométrul; pl. sonométre
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink