SONERÍE, sonerii, s. f. 1. Dispozitiv de semnalizare sonoră care emite sunete (intermitente) cu ajutorul unui mic clopot atins de un ciocănel special; p. ext. sunet produs de acest dispozitiv. ◊ Sonerie electrică = sonerie în care ciocănelul este acționat de un electromagnet. 2. Buton care, prin apăsare, declanșează funcționarea unei sonerii (1). – Din fr. sonnerie, it. soneria.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
SONERÍE ~i f. 1) Dispozitiv de semnalizare sonoră. 2) Sunet produs de acest dispozitiv. [G.-D. soneriei] /<fr. sonnerie
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
SONERÍE s.f. Instalație de semnalizare acustică compusă dintr-un electromagnet și un ciocănel care lovește într-un clopoțel; (p. ext.) sunet produs de clopoțel. [Gen. -iei. / < fr. sonnerie].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
SONERÍE s. f. 1. instalație de semnalizare acustică, dintr-un electromagnet și un ciocănel care lovește într-un clopoțel. 2. buton care declanșează o asemenea instalație. 3. mecanism care permite unui orologiu deșteptător, unui telefon etc. să sune. (< fr. sonerie, it. soneria)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
soneríe s. f., art. sonería, g.-d. art. soneríei; pl. soneríi, art. soneríile
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
SONERÍE (‹ fr.) s. f. 1. Dispozitiv de semnalizare acustică, care emite sunete intermitente prin lovirea unui mic clopot cu un ciocănel. ◊ S. electrică = s. al cărui ciocănel este acționat de un electromagnet. Inventată (1835) de germanul Christian Neeff (1782-1849). 2. Butonul cu ajutorul căruia se închide și se întrerupe circuitul electric al unei sonerii electrice.
Sursa: DE
(1993-2009)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink