SONÁNTĂ, sonante, s. f. Consoană a cărei emisiune nu comportă nici un zgomot și care are unele caracteristici articulatorii și funcționale apropiate de vocale. ◊ (Adjectival) Consoană sonantă. – Din fr. sonnante.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

SONÁNTĂ s.f. Consoană a cărei emisiune este asemănătoare cu a vocalelor și care, în anumite limbi, poate fi centru de silabă. ♦ adj. Consoană sonantă. [< fr. sonnante].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink