SONÁ, sonéz, vb. I. Refl. (Fam.; despre oameni) A-și pierde judecata, a se țicni. – După fr. sonné.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

SONA- v. son-.
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

SONÁ vb. refl. (fam.; despre oameni) a-și pierde judecata, a se țicni. (după fr. soné)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

SONÁ vb. v. aliena, înnebuni, sminti, țicni.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

soná vb., ind. prez. 1 sg. sonéz, 3 sg. și pl. soneáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel

---

sona, sonez v. r. a înnebuni
Sursa: Argou (2007) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink