SOMNAMBÚL, -Ă, somnambuli, -e, s. m. și f. Persoană care suferă de somnambulism; noctambul. ◊ (Adjectival) Ființă somnambulă. – Din fr. somnambule.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

SOMNAMBÚL ~ă (~i, ~e) m. și f. Persoană care suferă de somnambulism; lunatic; noctambul. /<fr. somnambule
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

SOMNAMBÚL, -Ă s.m. și f. Cel care suferă de somnambulism; lunatic. [< fr. somnambule, cf. lat. somnus – somn, ambulare – a umbla].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

SOMNAMBÚL, -Ă s. m. f. cel care suferă de somnambulism; lunatic, noctambul. (< fr. somnambule)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

SOMNAMBÚL adj., s. (MED.) noctambul, (pop.) lunatic, (înv.) somnabulist.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

somnambúl s. m. (sil. mf. somn-), pl. somnambúli
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

somnambúlă s. f. (sil. mf. somn-), g.-d. art. somnambúlei; pl. somnambúle
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink