solzí, solzésc, vb. IV 1. (pop.) a acoperi cu solzi; a așeza prin suprapunere parțială în felul solzilor; a aranja în formă de solzi. 2.(reg.; despre aluatul dospit) a rupe din întreg și a da o formă de pâine înainte de a băga în cuptor; a soage. 3. (reg.; despre trunchiuri de brad) a coji.
Sursa: DAR
(2002)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
SOLZ, solzi, s. m. 1. Fiecare dintre plăcile mici, dure și lucioase, de natură tegumentară, care, suprapunându-se parțial, acoperă corpul celor mai mulți pești, al celor mai multe reptile, picioarele păsărilor și anumite părți ale corpului unor mamifere. ♦ Fiecare dintre micile plăci de metal din care sunt făcute armurile sau anumite obiecte de podoabă. 2. Fiecare dintre frunzulițele care acoperă și apără bulbii, mugurii și alte organe ale plantelor. 3. Stratul exterior pe care-l prezintă o secțiune transversală făcută într-o fibră de lână. 4. Fig. (Pop.) Murdărie, jeg care se depune pe piele, în formă de mici cruste. – Refăcut din *soldzi (pl. lui *soldu < lat. solidus „monedă de aur”).
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
SOLZ ~i m. 1) Fiecare dintre plăcile mici, de natură osoasă sau cornoasă, care protejează corpul peștilor, al unor reptile etc. 2) Fiecare dintre frunzele minuscule care apără unele părți ale plantelor. 3) Fiecare dintre segmentele metalice ale unor armuri, zale sau podoabe. 4) fig. Crustă mică de rapăn pe piele. /cf. sl. slozu
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
șold, șoáldă, adj. (reg.; despre animale) șoldit (cu șoldul vătămat).
Sursa: DAR
(2002)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
solz (-zi), s. m. – 1. Placă mică tegumentară; scuamă. – 2. Lamă, placă de metal al unei armuri. – 3. Pulbere pe aripile fluturilor. – 4. (Arg.) Bani. Origine necunoscută. Der. din lat. sǒlĭdum (Hasdeu, Cuv. din Bătrîni, I, 302; Philippide, Principii, 148; Pușcariu, Dacor., VII, 480; Pușcariu, Lr., 187) sau din sl. slŭzŭ „muci” (Cihac, II, 354; Candrea), care apare o singură dată cu sensul de „solz”, neconsolidat în sl., nu pare posibil, în primul rînd pentru că pentru că asemenea caz pl. ar trebui să fie *solji, ca mînz, piez sau, ca în cazul lui viteaz, breaz etc. Prezența lui -zi pledează în favoarea unei creații, expresive, deși ideea sa nu este clară. Cf. bulz. – Der. solzi, vb. (a acoperi cu solzi); solzos, adj. (acoperit cu un strat ca de solzi).
Sursa: DER
(1958-1966)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
șold (-duri), s. n. – Coapsă, crupă. Germ. Schulter, prin intermediul sl. cf. ceh. solda, pol. szoldra, mag. sódar (Cihac, II, 391; Tiktin) sau mai probabil din pl. șolduri. – Der. șoldea, s. m. (poreclă pentru șchiopi); șoldi, vb. (a se deșela, a se speti, a se lăsa într-o parte); șoldină (var. șoaldină), s. f. (durere în șold; plantă, Sedum acre); șoldiș, adv. (șchiopătînd); șoldit, adj. (se zice despre un cal care are un șold mai proeminent); șoldiu, adj. (cu șoldul vătămat; crăcănat, cu picioare scurte); șolduros, adj. (cu șolduri mari); șoldan, s. m. (persoană voluminoasă; păduche); șoldăni, vb. (a se deșala, a se lăsa într-o parte).
Sursa: DER
(1958-1966)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
solz s. m., pl. solzi
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
solz de pește, pseudoinstrument (v. instrumente), pe care executanții îl introduc între buza de jos și parte inferioară a danturii, punându-l în vibrație prin coloana de aer a expirației.
Sursa: DTM
(2010)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink