SOLVÍ, solv, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) dizolva. [Prez. ind. și: solvésc] – Din lat. solvere.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

A SE SOLVÍ pers. 3 se sólvă intranz. A se dezagrega prin dispersarea moleculelor într-o substanță lichidă; a se dizolva. /<lat. solvere
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

SOLVÍ vb. IV. tr., refl. A (se) dizolva. [P.i. solv. / < lat. solvere].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

SOLVÍ vb. tr., refl. a (se) dizolva. (< lat. solvere)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

solví (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 3 sólvă / solvéște, imperf. 3 sg. solveá; conj. prez. 3 să sólve / să solveáscă
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

SOLVÍ vb. v. dizolva.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

solví vb., ind. prez. 3 sg. și pl. sólvă, imperf. 3 sg. solveá; conj. prez. 3 sg. și pl. sólve
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink