SOLVATÁRE s. f. Fenomen care însoțește dizolvarea substanțelor într-un solvent și care constă în stabilirea unor legături între ionii sau moleculele substanței dizolvate și moleculele dizolvantului. – După fr. solvatation.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
SOLVATÁRE s.f. (Chim.) Procesul de formare a solvaților. [După fr. solvatation].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
SOLVATÁRE s. f. proces de formare a solvenților1. (după fr. solvatation)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
SOLVATÁRE s. (CHIM.) dizolvare.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
solvatáre s. f., g.-d. art. solvatării; pl. solvatări
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
SOLVATÁ, solvatéz, vb. I. Intranz. (Chim.) A produce o solvatare. – Cf. solvatare.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
SOLVATÁ vb. intr. a produce o solvatare. (< solvatare)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
solvatá vb., ind. prez. 1 sg. solvatéz, 3 sg. și pl. solvateáză
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink