SOLVÁBIL, -Ă, solvabili, -e, adj. Care dispune de suficiente mijloace bănești sau bunuri pentru a-și îndeplini la termen obligațiile; care plătește prompt, bun de plată; solvent². – Din fr. solvable.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

SOLVÁBIL ~ă (~i, ~e) și substantival (despre persoane sau despre instituții) Care este în stare să-și achite datoriile bănești; capabil să-și plătească datoriile. /<fr. solvable
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

SOLVÁBIL, -Ă adj. Care are cu ce plăti. [Cf. fr. solvable < lat. solvere – a plăti].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

SOLVÁBIL, -Ă adj. (despre un debitor) care are cu ce plăti; solvent² (II). (< fr. solvable)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

SOLVÁBIL adj. (FIN.) solvent. (Debitor ~.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Solvabil ≠ falit, insolvabil, nesolvabil
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

solvábil adj. m., pl. solvábili; f. sg. solvábilă, pl. solvábile
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel

---

băiat salon / solvabil expr. persoană dispusă să dea mită pentru a-și rezolva problemele.
Sursa: Argou (2007) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink