SOLUBILITÁTE, solubilități, s. f. Proprietate a unor săruri de a se putea dizolva într-un solvent. ♦ Cantitate maximă de substanță, exprimată în grame, conținută într-o anumită cantitate de solvent la o temperatură determinată. – Din fr. solubilité.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

SOLUBILITÁTE ~ăți f. 1) Caracter solubil. 2) Cantitate maximă dintr-o substanță care poate fi dizolvată într-o anumită cantitate de solvent la o temperatură și o presiune determinată. /<fr. solabilité
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

SOLUBILITÁTE s.f. Proprietate a unor substanțe de a putea fi dizolvate într-un solvent. ♦ Cantitatea de substanță dizolvată într-o cantitate determinată de solvent. [Cf. fr. solubilité].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

SOLUBILITÁTE s. f. proprietate a unor substanțe de a fi solubile. ◊ cantitate maximă de substanță dizolvată într-o cantitate determinată de solvent. (< fr. solubilité)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

Solubilitate ≠ insolubilitate
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

solubilitáte s. f., g.-d. art. solubilității; pl. solubilități
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink