SOLÚBIL, -Ă, solubili, -e, adj. 1. (Despre substanțe sau elemente chimice) Care se poate dizolva într-un solvent. 2. Fig. (Rar) Care se poate rezolva, dezlega, explica. – Din fr. soluble, lat. solubilis.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

SOLÚBIL ~ă (~i, ~e) 1) (despre substanțe) Care se poate dizolva într-un solvent. ~ în apă. 2) fig. Care poate fi soluționat; în stare să fie soluționat; rezolvabil. /<lat. solubilis, fr. soluble
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

SOLÚBIL, -Ă adj. 1. (Despre substanțe și elemente chimice) Care poate fi dizolvat într-un solvent. 2. (Fig.; rar) Care se poate rezolva, explica. [Cf. lat. solubilis, fr. soluble].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

SOLÚBIL, -Ă adj. 1. (despre substanțe, elemente chimice etc.) care se poate dizolva într-un solvent. 2. (fig.) care poate fi rezolvat. (< fr. soluble, lat. solubilis)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

SOLÚBIL adj. dizolvabil. (O substanță ~.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

SOLÚBIL adj. v. rezolvabil, soluționabil.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Solubil ≠ insolubil, nesolubil
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

solúbil adj. m., pl. solúbili; f. sg. solúbilă, pl. solúbile
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink