SOLONÉȚ, solonețuri, s. n. Grup de soluri caracterizate printr-un bogat conținut de sodiu și o fertilitate naturală foarte scăzută. – Din rus. soloneț.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
SOLONÉȚ ~e n. Sol cu un conținut sporit de săruri minerale și neprielnic agriculturii. /<rus., ucr. soloneț
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
SOLONÉȚ s. v. brâncă.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
solonéț s. n., pl. solonéțuri
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
SOLONÉȚ (‹ rus.) s. n. Grup de soluri intrazonale caracterizate prin prezența unui orizont argiloluvial natric, cu conținut ridicat de sodiu (peste 15%), cu structură columnară, foarte compact în stare uscată, moale și impermeabil în stare umedă. Se formează fie prin desalinizarea solonceacurilor, fie prin alternanța salinizare-desalinizare. Are reacție alcalină. Fertilitate naturală foarte scăzută,fiind impropriu pentru culturi agricole; utilizat pentru pășuni, în care predomină plante suportant halofile.
Sursa: DE
(1993-2009)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink