SOLONCEÁC s. n. (Geol.) Sol salin de suprafață cu conținut ridicat de săruri. – Din rus. solonceak.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

SOLONCEÁC ~uri n. 1) Sol bogat în săruri solubile, cu o fertilitate foarte scăzută, din zonele de stepă, semipustiuri și pustiuri. 2) Adâncitură (fund de apă stătătoare secată) acoperită cu un strat de sare. /<rus. solonțak
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

solonceác s. n. (sil. -ceac), pl. solonceácuri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

---

SOLONCEÁC (‹ rus.) s. n. Grup de soluri intrazonale cu un conținut ridicat de săruri solubile, în special cloruri și sulfați, acumulate în cantități mari într-un orizont aflat la suprafață sau în apropiere de suprafață (orizont salic) și formate în condițiile unui climat arid, semiarid, uneori și semiumed, ca urmare a evaporării intense a apei din stratul acvifer în sectoare cu drenaj slab; au fertilitate naturală foarte scăzută fiind acoperite cu vegetație sărăcăcioasă, halofilă.
Sursa: DE (1993-2009) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink