SOLÍST, -Ă, soliști, -te, s. m. și f. 1. Cântăreț sau instrumentist care execută o compoziție muzicală (sau o parte dintr-o compoziție muzicală) concepută pentru o singură voce sau pentru un singur instrument. 2. Dansator care execută singur o piesă coregrafică sau care deține un rol principal într-o compoziție coregrafică de ansamblu. – Din fr. soliste.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

SOLÍST~stă (~ști, ~ste) m. și f. Artist care execută un solo. /<fr. soliste
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

SOLÍST, -Ă s.m. și f. 1. Artist, cântăreț sau instrumentist care execută un solo. 2. Dansator care dansează singur. [< fr. soliste, it solista < lat. solus – singur].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

SOLÍST, -Ă s. m. f. 1. cântăreț sau instrumentist care interpretează un solo sau partea cea mai importantă dintr-o piesă muzicală. 2. dansator care execută singur o piesă coregrafică sau deține rolul principal într-un ansamblu coregrafic. (< fr. soliste, it. solista)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

SOLÍST s. solo.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

solíst s. m., pl. solíști
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

solístă s. f., pl. solíste
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

---

solist (‹ it. solista), interpret vocal sau instrumental căruia i se încredințează solo*-ul (partea solistică) în cuprinsul unei lucrări muzicale. S. poate cânta singur, așa cum arată însăși etimologia cuvântului, sau, mai des, poate fi însoțit de un acomp. (pian, orch. sau formație coral-instr.). În aceste cazuri s. se va detașa de rest prin calitățile proprii și importanța părții muzicale ce o susțin. În operă*, s. vocali li se încredințează roluri principale (de mai mare întindere), având de interpretat arii* importante, cu pasagii de subliniată cantabilitate sau bravură. S. instrumentiști au în repertoriu piese de virtuozitate și concerte (2) în care calitățile lor sunt puse în valoare. V.: solistic, caracter; cântăreț (1); voce (1).
Sursa: DTM (2010) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel

---

solist, -ă, soliști -iste s. m., s. f. (pol.) infractor care acționează singur.
Sursa: Argou (2007) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink